In perioada Postului Mare, crestinul are datoria de a se ingriji mai mult de suflet si de mantuirea sa, punand accent pe fapte bune si pe infranarea de la pacate sau mancaruri, pentru a fi mai aproape de Dumnezeu.

...Hristos nu spune: ≪Daca te roaga cineva sa mergi o mila, tu sa mergi doua≫,
ci spune: ≪Daca te sileste cineva sa mergi o mila, mergi doua≫ .
 Si nu spune: ≪Daca iti cere haina, da-i si camasa≫, ci: ≪Daca iti ia haina, da-i si camasa≫
 ...daca cineva pune in lucrare spusa din Scriptura si daca-l sileste unul sa mearga o mila,
merge si mai departe, dupa aceea lucreaza Hristos si se schimba duhovniceste si
celalalt care l-a silit si-si face probleme de constiinta. ≪Mai, ia te uita, isi spune el,
 eu l-am silit sa mearga o mila, iar el a mers mai departe! Cata bunatate!≫
 Daca si Hristos ar fi avut logica  omeneasca pe care o au astazi multi oameni duhovnicesti,
 nu ar fi lasat Tronul Sau cel ceresc ca sa Se coboare pe pamant sa Se chinuiasca si sa fie rastignit de noi,
 oamenii cei vrednici de plans.

1.Festivitatea azimilor, numită Paştele, se apropia.
	2 Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de popor.
	3 Dar Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.
	4 Iuda s-a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mânile lor.
	5 Ei s-au bucurat, şi au căzut la învoială să-i dea bani.
	6 După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâni, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mânile lor, fără ştirea poporului.
	7 Ziua festivităţii Azimilor, în care trebuiau jertfite Paştele, a venit.
	8 Şi Isus a trimis pe Petru şi pe Ioan, şi le-a zis: „Duceţi-vă de pregătiţi-ne Paştele, ca să mâncăm.”
	9 „Unde voieşti să pregătim?” L-au întrebat ei.
	10 El le-a răspuns: „Iată, când veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om, ducând un ulcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra,
	11 şi spuneţi stăpânului casei: „Învăţătorul îţi zice: Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mânc Paştele cu discipolii Mei?”
	12 Şi are să vă arate o odae mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Paştele.”
	13 Ei au plecat, şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele.
	14 Când a sosit ora, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli.
	15 El le-a zis: „Am dorit mult să mânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea;
	16 căci vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.”
	17 Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi paharul acesta, şi împărţiţi-l între voi;
	18 pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din fructul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.”
	19 Apoi a luat pâne; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”
	20 Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul, şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.”
	21 „Dar iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta.
	22 Negreşit, Fiul omului Se duce, după cum este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!”
	23 Şi au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.
	24 Între apostoli s-a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare?
	25 Isus le-a zis: „Împăraţii Neamurilor domnesc peste ele; şi celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători.
	26 Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; şi cel ce cârmuieşte, ca cel ce serveşte.
	27 Căci care este mai mare: cine stă la masă sau cine serveşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu totuş, sunt în mijlocul vostru ca cel ce serveşte la masă.
	28 Voi sunteţi aceia, care aţi rămas necontenit cu Mine în încercările Mele.
	29 De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie,
	30 ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea, şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.”
	31 Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.
	32 Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.”
	33 „Doamne” I-a zis Petru „cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte.”
	34 Şi Isus i-a zis: „Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti.”
	35 Apoi le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă, şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva? „De nimic” I-au răspuns ei.
	36 Şi El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă, s-o ia; cine are o traistă, de asemenea, s-o ia; şi cine n-are sabie, să-şi vândă haina, şi să-şi cumpere o sabie.
	37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: „El a fost pus în numărul celor fărădelege.” Şi lucrurile privitoare la Mine, sunt gata să se împlinească.”
	38 „Doamne” I-au zis ei „iată aici două săbii.” Şi El le-a zis: „Destul!”
	39 După ce a ieşit afară, S-a dus, ca de obicei, în muntele Măslinilor. Discipolii Lui au mers după El.
	40 Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.”
	41 Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură din piatră, a îngenuncheat, şi a început să Se roage,
	42 zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuş, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.”
	43 Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.
	44 A ajuns într-un chin ca de moarte, şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.
	45 După ce S-a rugat, S-a sculat, şi a venit la discipoli; i-a găsit adormiţi de întristare,
	46 şi le-a zis: „Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.”
	47 Pe când grăia El încă, iată că a venit mulţimea. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute.
	48 Şi Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?”
	49 Cei ce erau cu Isus, au văzut ce avea să se întâmple, şi au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?”
	50 Şi unul din ei a lovit pe servul marelui preot, şi i-a tăiat urechea dreaptă.
	51 Dar Isus a luat cuvântul şi a zis: „Lăsaţi-i! Până aici!” Şi S-a atins de urechea omului aceluia, şi l-a vindecat.
	52 Isus a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului şi bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Aţi ieşit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege?
	53 În toate zilele eram cu voi în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar aceasta este ora voastră şi puterea întunericului.”
	54 După ce au pus mâna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe.
	55 Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei.
	56 O servitoare l-a văzut cum şedea la para focului, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Şi omul acesta era cu El.”
	57 Dar Petru s-a lepădat şi a zis: „Femeie, nu-L cunosc.”
	58 Peste puţin, l-a văzut un altul şi a zis: „Şi tu eşti unul din oamenii aceia.” Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei.”
	59 Cam după un ceas, un altul întărea acelaşi lucru, şi zicea: „Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este Galilean.”
	60 Petru a răspuns: „Omule, nu ştiu ce zici.” Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul.
	61 Domnul S-a întors, şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte ca să cânte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori.”
	62 Şi a ieşit afară, şi a plâns cu amar.
	63 Oamenii, care păzeau pe Isus, Îl batjocoreau şi-L băteau.
	64 L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă, şi-L întrebau, zicând: „Profeteşte, cine Te-a lovit?”
	65 Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocori.
	66 Când s-a făcut ziuă, bătrânii poporului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s-au adunat împreună, şi au adus pe Isus în consiliul lor. Ei I-au zis:
	67 „Dacă eşti Tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede;
	68 şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul.
	69 Deacum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.”
	70 Toţi au zis: „Eşti Tu, deci, Fiul lui Dumnezeu?” Şi El le-a răspuns: „Aşa cum o spuneţi; da, Sunt.”
	71 Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit-o din gura Lui.”

În dimineaţa răstignirii străzile Ierusalimului erau martore evenimentului crucial al istoriei. Mulţimile care se îmbulzeau călcându-se pe picioare, preoţii care instigau şi ostaşii romani pe jumătate beţi erau cu toţii participanţi la un spectacol grotesc în care răzvrătirea credea că poate săpa mormânt Dumnezeirii. Acolo, în praful Iudeii, Dumnezeu scria cu degetul pe stâncă ultimele cuvinte ale declaraţiei de dragoste către pământenii înstrăinaţi de adevărata casă. Secole la rândul ne-am chinuit să descifrăm aceste cuvinte şi nici astăzi, când citim a mia oară relatările simple şi directe ale evangheliştilor nu putem înţelege pe deplin iubirea-I jertfitoare.

De fiecare dată când se discută de moartea Lui ispăşitoare sunt aduse argumentele de ordin teologic, cele care vin dinspre Dumnezeu spre oameni. Avem o multitudine de motive pe care le putem expune dintr-o răsuflare şi toate ne lasă să dormin liniştiţi gândindu-ne că Dumnezeu L-a trimis pe Cristos să şteargă prin moartea şi învierea Lui glorioasă condamnarea noastră. Dar oare de ce au hotărât să Îl omoare oamenii? De ce au fost mulţimile aşa de pornite împotriva Lui, de ce nu au avut somn preoţii şi pentru fiul unui tâmplar dintr-un sat obscur au tras sfori ce aveau să îi coste, au scos arginţi şi au găsit trădători? Se ridicase ca un predicator şi începuse să vindece bolnavii, să elibereze îndrăciţii şi să aline suferinţele. Vorbea ca unul care avea putere şi în pustie înmulţise pâinile pentru acei năpăstuiţi ai sorţii. A pătrus în templu şi în loc să tacă şi să stabilească relaţii de prietenie cu marele preot a scos afară pe schimbătorii de bani şi nu s-a temut să vorbească împotriva corupţiei pe care toţi o vedeau dar o treceau sub tăcere. Nu a avut oameni care să se ocupe de  imaginea personală, nu a ţintit poziţii înalte şi nu şi-a modificat discursul în funcţie de necesităţile  momentului. A fost sincer, direct, iubitor cu cei neiubiţi de nimeni şi neînduplecat cu cei care îşi uitaseră menirea de păstori ai turmei Stăpânului.  Nu a avut o agendă spirituală şi una politică, o mască pentru săraci şi una pentru bogaţi,  o atitudine faţă de oamenii simpli şi alta faţă de cei care îi puteau aduce avantaje.

Rezultatul? Sistemul a făcut tot posibilul să se descotorosească de El. L-a cumpărat pe Iuda şi ameninţat pe Pilat, a adus martori mincinoşi şi au manipulat mulţimile stârnind în ele violenţa şi dezgustul faţă de Cel ce ieri le părea a fi singura soluţie. Toţi au strigat “răstigneşte-L” pentru că El reprezenta tot ceea ce ei nu puteau şi nu doreau să fie. Schimbarea pe care o aducea El cerea sacrificarea averilor şi a poziţiilor, inimă dedicată şi viaţă nouă

Am transformat creştinismul într-un sistem în care Evanghelia a devenit forma lucrurilor şi nu fondul lor, formă care acapareaza limbaj şi înfăţişare exterioară dar uită să cuprindă trăire şi principii de viaţă. Am construit un sistem în care, încet dar sigur, ne-am cumpărat măşti de circumstanţă şi avem agende de lucru diferite, un sistem în care Biserica nu mai polarizează viaţa oamenilor ci decât patronează o anumită zi a săptămânii. A început să ne fie teamă să recunoaştem adevărul şi fiecare cuvânt îl cumpănin astfel încât să nu deranjăm pe nimeni
nici măcar pe cel care ne fură zilnic mărturia în lume. Evanghelia nu ne mai transformă pe noi, zi de zi în chipul Lui, ci noi o purtăm de la un pol al interesului la altul.